Nebunia cea pripită
Nu-i deloc o vitejie.
Vai de cel ce nici s-alerge
Pentru a putea ajunge,
Nici să stea nu știe!
Și totdeauna se îmbie.
Curajosul se cunoaște
Numai când e-n bătălie.
La omul credincios se vede
Foarte bine ce ascunde
Numai când e la mânie.
Bine-ar fi deloc să fie.
Să fii plin întotdeauna
De curaj și voie bună,
Încât să poți da și celor
Ce-ai dori s-ajungă-n cer
Și-s cu tine împreună,
Luptând și ei pentru cunună.
Luptă ca să nu te-nvingă
Slăbiciunea firii tale!
Firea noastră rea ne duce
Mult prea departe de cruce.
Deseori, pe-o slabă cale,
Nu în sus, ci-n jos la vale.
Vitejia e răbdarea
De-a lupta înc-un minut,
După ce ceilalți cu toții
Nu mai au nădejdea vieții,
Au fugit sau au căzut
Pe un drum necunoscut.
Amin.
(Marți, 4 august 2020)